sursă foto: arhiva personala

30.12.2021

  Pff...ce mai an! N-am s-o dau pe clișee de genul ,,cu bune și cu rele" și altele de genul. Nu avem nevoie. Dar, a fost un an minunat și uneori mai puțin minunat (dar nu lăsăm asta să eclipseze toate momente bune).

  Dacă am învățat ceva anul acesta? Categoric!

  Știu, sunt groaznică la scris începuturi (prefer să trec direct în miez), dar promit că ceea ce urmează este mult mai bun.

  Anul acesta a însemnat multe pentru mine. Și nu mă refer pe partea de realizări. Deși majoritatea lucrurilor pe care mi le-am propus la finalul anului 2020, le-am îndeplinit. Singurul meu regret este că nu i-am acordat mai multă importanță nenorocitei paginii cu titlul ,,Goals" ori de câte ori simțeam că mă pierd pe mine.

  Azi e una dintre acele zile. 30.12.2021. Mâine întrăm oficial în noul an și se așterne în fața noastră o nouă pagină albă, imaculată, care așteaptă să fie scrisă. Dăm pagina, deschidem un nou capitol.

  Prostii! Înainte credeam în asta. Un nou an, un nou eu. Da, e posibil să te schimbi pe o perioadă de un an, dar nu se schimbă nimic dacă data din calendar devine alta de la o zi la alta, de la un an la altul. Nu se va întâmpla nimic cu tine când data de 31 decembrie 2021 se va schimba în 1 ianuarie 2022. Rămâi aceeași persoană, cu același caracter, plăceri, pasiuni, vici care ai fost și ieri. Sau mai sunt oamenii aceea care spun: ,,La anul am să...". Nu frate! E expirată vorba asta și 99,99% sunt sigură că, în anul care va urma, nu ai să faci mimic din ce ai zis. Dacă ai o idee, o aspirație, vrei să faci ceva cu viața ta sau cu tine, apucă-te acum! Asta cu ,,La anul!" a fost inventată de un român din cauza leni. La fel și zilele de sărbătoare mult prea multe din calendar ca pretext să nu muncim așa mult. (nu vreau să se ofenseze nimeni, mergem azi pe un strop de ironie)

  Oricum, azi e una dintre acele zile în care simt că, nu sunt în stare să fac nimic, că nu știu încotro să o apuc, că aș vrea atât de multe lucruri acum să cadă din cer și să le am. (dar nu cade nimic și nici nu va cădea). Plasa mea de siguranță azi s-a desprins și o să dureze câteva zile până îmi revin. Așa se întâmplă de fiecare dată. Știam că va veni, o prevedeam. Am încercat să trag de timp, de mine. Să nu o las să vină, dar iat-o prezentă. Zilele trecute a mers totul de minune! Cei drept, mi-am ocupat timpul cu diferite activități, dar când acestea s-au terminat...

  Gânditul excesiv e ca veninul.

  Sunt un overthinker chiar și în cazurile în care nu e nevoie (adică mai mereu). Ajută dacă fac curat, e ca o terapie făcutul curățeniei. Mă face să pun totul pe stop și să nu mai gândesc. Și mă ajută și să-mi găsesc cele mai bune idei. Asta sau dușurile lungi. Am impresia că, trăiesc în bula mea în majoritatea timpului și că, nu conștientizez de multe ori ce se întâmplă în jurul meu. E nociv. Căci, atunci când bula dispare, apare realitatea. Cum pot pune pe pauză gânditul excesiv? Sau ideile pe care le am mai mereu și nu mă lasă să dorm?

  E una dintre acele zile și tot ce vreau e să treacă cât mai repede căci, atunci când vine obișnuiește să rămână mult timp. Oricum trăim într-o lume în care totul pare pus pe repede înainte așa că, ea de ce nu ar pleca mai repede?

  Mă subestimez de multe ori și foarte mult. Sunt de părere, constant că, nu sunt capabilă de nimic și mă mulțumesc cu puținul. Vreau să realizez ceva, dar renunț cânt totul abia a început. Simt nevoia de confirmare din partea altora înainte de orice. Când, de fapt eu ar trebui să-mi ofer aceea confirmare singură, fără a mă baza pe cineva.

  N-am încredere în mine și încă n-am învățat cum să mă iubesc.

  Niciodată nu termin ceea ce am început și e frustrant. Eu fac totul să fie frustrant. Și cel mai rău este că, sunt conștientă de aceste lucruri. Le văd, îmi dau seama de ele. Și încerc să le schimb.

Cred că, conștientizarea este primul pas spre durere. Iar mai apoi spre vindecare.

  Contul de bookstgram și scrisul sunt singurele lucruri de care nu mă despărți și n-am renunțat. Mereu mă întorc la ele oricât de mult mi-aș impune să nu. Înainte să apuc să deschid contul de booksta, mi-am jurat că acesta va fi unul dintre proiectele pe care am să le duc până la capăt indiferent de orice. Bookstagram-ul este una dintre realizările mele la care nu pot renunță. Poate mai vedeți că sunt zile în care story-ul și feed-ul este bombardat de conținut, și altele în care dispar, contul devenind o fantomă. Ei bine, acelea sunt zilele asemănătoare cu aceasta. (îmi cer scuze pentru absențele mele).

  Cât despre scris: e o evadare, o nevoie. Trec săptămâni în care nu mi-am izbit buricele degetelor de tastatură și îi simt dorul.

  Aș minți dacă aș spune că în 3 ani de Bookstgram n-am învățat câte ceva. Poate chiar mai multe în acest an.  

3 ani de bookstagram și 4 lucruri care-mi vin în minte că le-am învățat pe parcurs:

1. Goana după numere e nociv

 Aș fi vrut să conștientizez asta mai devreme. Aveam impresia că dacă numărul de la followers crește și este mai mare atunci...nu știu, sunt mai importantă, fac ceva wow! Sau dacă am cât mai multe view-uri la un reels, like-uri la o postare fac ceva de care poți spune că este de CALITATE. Și nu, nu este un lucru rău să-ți dorești să vrei toate aceste lucruri, munca ta să fie apreciată. Dar, dacă o faci doar pentru numere, așteaptă-te să fi demoralizat de foarte multe ori când o nemernică de cifră nu se schimbă. Și o dai ușor, ușor în obsesie. Apoi începe din nou goana după nemernicele de numere și o ții tot așa într-o buclă.

 Am căzut aici, odată sau de două ori. Credeam că, numerele sunt totul atunci când creezi conținut pe o anumită nișă. Contează și ele, într-adevăr, dar satisfacția e mai mare atunci când oferi VALOARE. Ceva la care să spui ,,Ei bine, asta arată mișto!", ,,Am aflat ceva nou astăzi datorită ei" , ,,Oh, nu știam de asta!" etc. Este mult mai valoros să influențezi într-un mod bun un om, să le lași o amprentă și să-i faci să nu uite de tine decât numerele. Audiența prima, apoi numărul de urmăritori.

Concluzie: nu e vorba de numere, e vorba de a oferi valoare!  

2. Dacă deschizi gura, nu te va mâncă nimeni. Lupul cel rău e doar în Scufiță Roșie

  Sunt extrem de introvertită și timidă cu persoanele pe care nu le cunosc. În viața reală am doar o singură prietenă\bff (spuneți-i cum vreți) și un grup restrâns de câteva prietene cu care mă simt cât de cât în largul meu. ( mulțumesc că mă suportați și pot să fiu în largul meu, mai ales celei mai apropriate persoanei de mine) În online, stătea cu totul altfel situația acum ceva timp. Vorbeam cu câteva persoane dar, nu legam prietenii. Acum mi se pare amuzant totul. Era o frică banală, un blocaj mental pe care mi l-am impus singură.

  Am depășit și asta, într-o zi, din pur impuls și mi-am făcut câțiva prieteni și pe online. Oamenii minunați, pot spune. Știți voi cine sunteți și mă bucur că v-am putut cunoaște!

  Concluzie: lupul cel rău e doar în mintea ta. Odată ce-l învingi ai să vezi cât de banal este. 

3. Gunoiul la gunoi

 Să renunți poate fi dureros, știu (și eu mă atașez repede de persoane), dar când sunt toxici, sunt toxici și atât! Cale de mijloc? Nu există! De când am contul de booksta, vă jur pe toata averea mea de cărți (am și martor care poate să confirme) toți ,,foști prieteni" din gimnaziu, inclusiv grupul de prieteni cu care și-o ard, sunt în lista de block-uri atât pe contul de booksta cât și pe cel personal. Plus nenumărați oamenii din comuna în care stau și au descoperit Instagram-ul.

 De ce?

  Ei bine, în primul rând, cunosc cine sunt și ce fel de persoane se află după fațada fericită și perfectă pe care o afișează. În al doilea rând, nu vreau să am contact cu ei în nici un fel. E ușor să te uiți în ograda vecinului, peste gard când la tine este plin de mizerie.

  Există și câteva excepții, 1-2 persoane care sunt mai ok, dar prefer ca și acelea să rămână tot în lista de block. Pur și simplu nu suntem pe aceeași lungime de undă și e ok așa. În timp ce ei preferă să creadă că, petrecerile, alcoolul sunt cele mai importante lucruri de făcut acum (căci dacă nu acum, atunci când?) prefer să folosesc timpul (căci oricum zici ca e fugărit de un câine) în favoarea mea. Avem nevoie de puțină relaxare din când în când. Dar să crezi că, viața ta înseamnă și o să însemne doar petreceri și haz de necaz, și că totul pică din cer ori că toate planurile tale se vor realiza exact așa cum dorești, cu efort minim din partea ta, îmi pare rău pentru tine! Sau poate că nu. Până la urmă este consecința alegerilor tale, iar pe mine nu mă afectează cu nimic.

  Nu cad bani din cer căci astfel, am fi cu toți bogați.

  Revenind, a tăia toți oamenii toxici de pe listă este ca o eliberare. Tu nu știi nimic despre viața lor, ei nici atât despre a ta. Păreri ce nu sunt menite să te facă să devii mai bun ci din contră, te trag în jos, nu sunt păreri constructive. În spatele lor se află oameni cărora le face plăcere să te vadă suferind.

Concluzie: alege bine cu cine stai la masă

4. Dacă surzești din inteligență, ești cu un nivel deasupra celorlalți.

 Cel mai bun lucru pe care l-am învățat (una dintre multe altele) este să surzești din inteligență. Mai pe scurt: să nu-mi pese. Mai ales de părerea oameni. Atâta timp cât mie îmi place ceea ce fac, nu te încurc cu nimic și nu sunt penibilă (de reținut!), nu-mi pasă. Oricum nu pot mulțumi pe toată lumea, vor exista persoane care să bage de vină în orice, oricât de perfect aș face ceva. Găsesc ei de ce să se lege, stați calmi, am dat de din ăștia hăhă! Și tot ei doreau ca eu să-i respect după ce au vorbit rahaturi (din acela turcesc că nu mergem pe sărăcie) despre mine. Îți respect părerea, chiar dacă nu este una bună. Nicio problemă, spune-o! E strict părerea ta. Dar, nu te aștepta să mă comport cu tine ca și cu o pană și nu te ofensa dacă strâmb din nas, pe la spatele tău, atunci când treci pe lângă mine. Spui rahaturi despre mine (din ală turcesc, repet) asumați faptul că, din gura mea vei auzi același lucru.

  Opinia publică al unora despre mine poate să meargă dracu! Îmi asum dacă n-am făcut ceva corect, iar dacă nu, nu-mi pasă ce spui. Simplu.

  Aici hai să rămână fără concluzie căci mesajul a fost transmis deja cum trebuie.  

Un 2021 care continuă în 2022? 

  Nu cred în fraza ,,new year, new me" cum am mai spus. Nici unul dintre noi nu s-a trezit a doua zi o altă persoană. Suntem aceeași din ultima zi din anul 2021 și întâi ianuarie 2022. Însă, în următoarele 365 de zile, voi fi într-un continuu progres. Voi oferi valoare, voi inspira oamenii, voi veni cu cea mai bună variantă a mea.

  Încă un lucru pe care l-am mai conștientizat în 2021 pe lângă celelalte:

  ,,Magia'' nu este de a ajunge din punctul A în punctul B cât mai repede. Ajungi acolo și apoi te întrebi: Și de aici, ce?

  ,,Magia" este procesul în sine, cum ajungi, prin ce treci ca să te deplasezi din punctul A și să mergi către punctul B. (prea multe puncte nu? Sper că nu te-am amețit) 

Focus on the journey, not the destination. Joy is found not finishing an activity but in doing it. 

Greg Anderson 

Indiferent de ce urmează în următoarele 365 de zile, am de gând să le folosesc în așa fel încât să devin cea mai bună versiune a mea. 

An nou fericit, tuturor! 

Instagram: @erika.denisaa

TikTok: @erika.denisaa

Goodreads: @erika.denisaa 

Proaspăt scose din cuptor!